Yuppi Run 2016 Povestea mea

Yuppi Run 2016 Povestea mea
Totul a inceput cu o simpla discutie intre mine si Alpar. Ne stim de o viata, am fost in atatea locuri impreuna, ne leaga o prietenie consolidata de lungile ture pe crestele muntilor: Carpati, Alpi, Caucaz. Am fost ore in sir legati de aceeasi coarda, impartasind aceleasi vise si idealuri.






“Hai sa facem o tura mare, in alergare, rupti de lume, de civilizatie si de tot ceea ce inseamna cotidian!”. Asa a inceput totul, insa intorsatura pe care avea sa o ia tot acest proiect nici nu o banuiam in acel moment… Planuri, rute, trasee, necesar de echipament si…o intalnire intamplatoare cu o prietena.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Era duminica dimineata si contrar anotimpului (iulie), era super frig. Cu toate ca m-am pregatit jumatate de an pentru aceasta aventura, simteam ca mai degraba as ramane sub plapuma calduroasa, decat sa ies in frig si ceata. Entuziasmul insa era mare in restul echipei, asa ca, nu m-am lasat nici eu intimidat de comoditate si lene. Complet echipat am iesit din masina in Turnu Rosu si am inceput o calatorie lunga, care avea sa dureze 5 zile, 210 km cu 18000 m urcare si sa strabata trei masive muntoase din Carpatii Meridionali.



                                                Echipamente: LaSportiva, inov-8Energizante: Nutrend



Plafonarea, demotivarea sunt stari relativ noi in societate, dar acum déjà se vorbeste din ce in ce mai mult despre ele. In randul companiilor mari, cu multi angajati se pune un accent serios pe motivarea (pacalirea – mi se pare mie un termen mai real) personalului in vederea evitarii plafonarii, demotivarii si intr-un final a plecarii oamenilor din companie. Trebuie sa recunosc ca si in viata mea, in activitatile mele de sporturi monatane, a intervenit un astfel de sentiment de demotivare, de intristare chiar, pentru ca nu reuseam sa retransmit acea energie pozitiva si benefica pe care o acumulez in timpul practicarii acestor sporturi.  Simteam o saturare in a experimenta singur acele trairi fantastice din drumetii, catarari sau expeditii.

Am avut diverse incercari de a lungul anilor de a valorifica energia pozitiva acumulata: sa ajut diferite proiecte prin voluntariat, sa-I invat pe oameni ceea ce stiu, sa-I calauzesc prin munti. Nicicum nu am reusit  sa gasesc calea care sa ma multumeasca si sa ma satisfaca indeajuns de mult pe plan sentimental pentru a ma motiva pentru noi proiecte mari si curajoase. Ma simteam egoist facand si tinand totul pentru mine.

Viata mi s-a schimbat insa intr-o zi de iarna din 2015 cand o prietena, voluntara din Tabara Yuppi, m-a abordat, mi-a povestit despre proiect si mi-a spus ca as putea sa-i  ajut strangand fonduri pentru ei. N-am inteles din prima ce am de facut… Mi-a explicat pe urma ca trebuie doar sa-mi asum cauza lor si prin proiectele mele sa fac cunoscuta activitatea lor. I-am multumit pentru oportunitate si am studiat cateva zile propunerea, dar din prima clipa am simtit ca este ceea ce imi doresc si ca imi va da motivatia necesara pentru buna derulare a proiectelor mele in continuare. An intrat pe site-ul Yuppi, le-am citit pliantele, am cautat noi informatii. Asadar am aflat ca cei din tabara Yuppi organizeaza tabere de vara bazate pe terapia prin experienta/recreere terapeutica pentru copii si adolescenti (7-17 ani) care sufera de diabet zaharat, boli oncologice si artrita juvenila. Programele taberelor sunt in asa fel concepute (de catre medici, psihologi, nutritionisti etc)incat increderea de sine a copiilor sa fie intarita, imaginea si acceptarea de sine sa fie imbunatatite, fiind in primul rand o vindecare sufleteasca. E uimitor cum dupa doar 8 zile petrecute in tabara, copiii invata déjà cum sa accepte si sa integreze boala pe care o au in viata lor. Si asta doar prin joc, care in acest caz are ca substrat terapia recreeativa. Ziua sunt organizate activitati de lucru manual, teatru, muzica, fotografie, tir cu arcul, echitatie, canotaj si cataract pe coarda. Seara incep noi aventuri. Copiii devin ajutoarele lui Indiana Jones si cauta harti si comori, sunt premiati la Oscar sau cauta flacara din Olimp.

Povestea si ideologia lor m-a impresionat si m-a motivat atat de mult incat am hotarat aproape imediat, sa dedic cel mai mare proiect al meu pe 2016, traversarea in alergare a crestei Fagarasului, a Pietrei Craiului, a Bucegiului si apoi participarea la Maraton 7500, cauzei lor. Asadar pe langa antrenamentele zilnice, a trebuit sa fac cunoscuta cauza Asociatiei Yuppi, sa povestesc cu cat mai multa lume despre asta si sa-i invit sa doneze pentru a ajuta asociatia sa poata organiza gratuit tabere in care acesti copii au sansa sa-si schimbe modul de viata. Cu ajutorul experientelor traite in tabara ei isi pot schimba atitudinea fata de ei insisi ca oameni bolnavi si chiar fata de societatea in care traiesc. De la inceput am simtit si am vazut ca exista o munca si o dedicare imensa in spatele acestui proiect din partea celor din Asociatia Yuppi, asa ca, am dorit si eu sa dau totul.

Antrenamentele lungi si dese au inceput inca din toamna, asa ca, fizic eram pregatit. 



Nu stiam si nu simteam insa daca voi reusi sa ajut in vreun fel acest proiect minunat al celor din Tabara Yuppi. Nu stiam daca pot sa povestesc la suficienta lume despre ei, nu eram sigur ca pot sa conving suficienta lume sa doneze pentru cauza lor si nu eram sigur nici daca sunt omul potrivit pentru a ma afla in centrul atentiei in timpul mediatizarii programului. Motivatia a fost insa imensa, asa ca, pas cu pas  am ajuns sa iubesc si partea cu mediatizarea, comunicarea si popularizarea cauzei. Era amuzant cand la intalnirile cu colegele din Yuppi, ele isi faceau griji pentru noi, ca ce se va intampla pe munte, iar noi de fapt eram ingrijorati pentru partea cu donatiile, comunicarea si alte chestii total straine sferei noastre de interes. Am construit totul cu grija, pas cu pas, pana in ziua plecarii. Apoi a inceput marea aventura: trei creste din Meridionali in patru zile, plus participarea la Marathon 7500.

Totul s-a aliniat perfect. Chiar si vremea a tinut cu noi, doar in prima zi ne-a pus la grea incercare cu multa ceata si vant puternic. Pentru incalzire a fost insa perfect. In acea zi am mers de la Turnu Rosu pana la Balea Lac.

“Ciocolata, multa ciocolata, portionata si frumos impachetata!”a fost mesajul de a doua zi, dimineata, de la fetele din iQuest care au facut kg intregi de ciocolata de casa, au taiat-o bucatele, au impachetat-o si au vandut-o prin firma colegilor. Suma stransa au donat-o Taberei  Yuppi.

Aceasta veste atata putere ne-a dat, ca am “zburat” din Balea Lac 60 km pana in Rudarita in 16 ore. A fost cea mai dificila zi a turei cu portiuni lungi fara apa, cu rataciri prin intinderi fara sfarsit cu defrisari, pe intuneric si cu accidentarea lui Alpar la tendonul lui Ahile.



Multa crema de uz veterinar (am inteles ca se foloseste la tratarea cailor), verde si mentolata, mult Sindolor gel si un pic de ibuprofen a fost “cocktail”-ul magic folosit din belsug de Alpar pentru tendon. Dimineata pe la 9 parea ca s-a mai dezumflat piciorul asa ca am hotarat sa continuam tura cu creasta Pietrei Craiului. Caldura greu suportabila si lipsa de apa ne-au fost “camarazi” pe acesta tura. Insa frumusetea muntelui si a peisajului, simplitataea oierului care traieste sus la munte si caprele negre curioase n-au facut sa uitam de orice “cocktail” sau “camarad”.



“Baieti, ati depasit orice asteptare, nu am cuvinte sa va multumesc, ati strans foarte multe donatii!”a fost mesajul colegei de la Yuppi care ne-a facut urmatoarea dimineata zambitoare, noi insa hotarasem sa luam o zi de pauza din cauza accidentarii lui Alpar. Speram sa fie o decizie buna inaintea Maratonului 7500.

“Eu nu pot sa umblu , imi pare rau…” – si s-a asezat in iarba Alpar, inaintea unei scurte ture de incalzire pana la centru de concurs din Bucegi. A incercat de mai multe ori sa umble sau sa alerge, dar Ahile s-a dovedit a fi mai incapatanat decat Alpar. Ne-am retras in cabana si am inceput din nou sa preparam “cocktail”-uri si sa facem masaj la tendon. Recunosc, ca eu déjà ma gandeam la cum si cu cine sa plec a doua zi in concurs, dar mai speram totusi intr-o minune. Noaptea a trecut foarte repede. La ora patru dimineata Alpar se imbraca, se pregatea de concurs foarte hotarat. L-am intrebat cum se simte, mi-a spus doar atat: “Sper sa rezist!”. 



Si a rezistat inca 27 de ore fara oprire pana am terminat concursul.


A fost un moment atat de intens, o descatusare a energiilor pozitive trecerea liniei de finish. Parcursesem in total sute de mii de pasi, trecuseram prin zone de o frumusete de neimaginat, primisem toate incurajarile din partea prietenilor, colegilor si familiei, dar cel mai important lucru a fost ca am reusit sa facem cunoscuta cauza Asociatiei Yuppi. Am dus mesajul lor la sute de oameni iar cei mai multi dintre ei au crezut in noi si au donat. S-au strans 4300 de euro, bani care au acoperit costuri de tabara pentru 11 copii. Asta a fost cea mai mare realizare!

Am dorit sa mergem in Tabara la Saulia sa-i vedem, sa vorbim cu ei, sa incercam sa ne punem in locul lor. Vizita a fost o mare surpriza placuta. Ne-au asteptat ca pe niste campioni, ceea ce noi nu simteam ca am fi, ne-au invitat sa luam parte la jocuri impreuna cu ei, ne-au multumit si ne-au dat cadou ca amintire, o poza din tabara, facuta chiar de ei.



A fost finalul unei aventuri care mie mi-a adus implinire sufleteasca, iar copiilor un dram de fericire!







                                                                                                 - Szenasi Zoltan



Leave a Reply

* Name:
* E-mail: (Not Published)
   Website: (Site url withhttp://)
* Comment:
Type Code